Tehnica executarii fortificatiilor
Thracii ajunsesera la ingenioase solutii tehnice de ridicare a valurilor de pamint, uneori de dimensiuni impresionante (inaltimi variind intre 3 si 7 m si grosimi de pina la 20 m). Astfel, la Voivodeni, Santul de aparare fiind sapat intr-un sol cu pietris si nisip, foarte pulin rezistent, pentru a se consolida valul, pe masura ce acesta a fost inaltat, s-au introdus straturi de intarire de lut. Un alt element de originalitate in construirea valurilor il reprezinta dispunerea lor asemanatoare talazurilor unei ape, alternind un val mai mare cu doua valuri mai mici, principiu care se regaseste, pina tirziu, la fortificatiile medievale. Capacitatea de aparare era sporita prin doua-trei santuri amenajate in fata valului (Saratel). Valurile de pamint de la Verbicioara, erau dublate catre interior cu ziduri de piatra. Jn zona Cucuteni-Baiceni, s-au descoperit urme ale unor asezari (sec. IV-III i.e.n.) situate pe inaltimi aparate de citeva santuri continind locuinte de suprafata cu una sau mai multe incaperi, prevazute cu cuptoare si, uneori, cu piese mari de lut ars in forma de altare, destinate cultului, cu afinitati in mediul mediteranean si asiatic occidental. Asezarea de la Cotnari, o adevarata cetate, poseda un sistem de fortificatii care, desi prezenta unele asemanari structurale cu incinta greceasca arhaica de la Istros, prin prezenta zidurilor oblice cu rol de contra forti pare sa reprezinte o traditie locala de a construi, fara corespondent in lumea inconjuratoare.
Fata de perioada anterioara marii migratii egeene, cind nu depaseau 10 ha, asezarile fortificate hallstattiene cresc ca amploare si putere. Dupa secolul al XI-lea i.e.n., asezarea fortificata de la Sintana, inconjurata de un val de pamint, care se pastreaza si azi pina la inaltimea de 6 m, se intindea pe 80 ha, iar cea de la Stincesti, pe 45 ha. Aceasta crestere a dimensiunilor este poate o consecinta a faptului ca respectivele asezari jucau si un rol de centru politic polarizator.

Asezarile thracice de factura elenistica
Constituirea in centrul Bulgariei a statului thracic al odrysilor, intensificarea relatiilor lumii thracice cu coloniile grecesti pontice, in cursul secolelor V -IV i.e.n., s-a tradus pe plan arhitectural prin edificarea, dupa model grecesc, a oraselor Eumolpias (Plodiv) Si, in special, Seuthopolis, al carui palat regal impreuna cu locuintele urbane din apropierea lui sint ilustrative pentru fenomenul de asimilare a experientei elene.

Arhitectura funerara hallstattiana din Thracia
Riturile funerare ale populatiilor thracice din prima epoca a fierului sint inca puun cunoscute. Cele mai vechi informatii sint furnizate de dolmenele thracice, analoage celor din Caucaz si de mormintele sapate in stinca, similare cu cele din Asia Mica, reprezentind totusi, in final, produsul unei dezvoltari locale. In Rodopii Rasariteni s-au descoperit 19 morminte sapate in stinca, cu incaperi funerare de plan circular Si patrat, apartinind secolelor XII-VI i.e.n. Sint de luat in consideratie si apropierile dintre mormintele tumulare din Thracia si mormintele miceneene care apar nu ca rezultat al unor imprumuturi directe, ci ca expresie a supravietuirii unei idei comune privind mormintele conducatorilor in epoca miceneana si post-miceneana. Cele mai vechi mormmte thracice, ingropate in tumuli, descoperite in centrul si nord-estul Bulgariei (sec. V-IV i.e.n.), constituie rodul unei dezvoltari independente pe baza mormintelor megalitice din epoca anterioara. De forma circulara in plan, construit din caramizi arse inegal, mormintul tumular de la Kazanlik (sec. IV-III i.e.n.), are 2,65 m diametru la baza si o inaltime de 3,25 m. Picturile murale de pe cupola camerei funerare, executate in cel mai desavirsit stil al picturii clasice elene, sint realizate de artisti originari probabil din Asia Mica.

Arhitectura funerara hallstattiana din spatiul carpato-dunarean
In spatiul carpato-dunarean in faza hallstattiana timpurie (sec. XIII-VIII i.e.n.) thracii practicau incineratia in morminte plane, uneori in forma de put, dar si tumulare, obiceiul inhumatiei fiind mai raspindit in zonele rasaritene. Cercetarea unor necropole din faza hallstattiana mijlocie (sec. VIII-VI i.e.n.) atesta, pe linga practicarea ritului incineraliei (cimpurile de urne de la Balta-Verde si Bobda) gi pe cel al inhumatiei in pozitie intinsa, in necropole de tip Basarabi, de regula cu mai multe morminte intr-un tumul, cum este aceea din stauunea de influenta illyrica din sud-vestul Olteniei de la Balta Verde-Gogosu si staliunea de la Stoicani din sudul Moldovei.

Morminte princiare thraco-getice
Incepind cu secolul al VI-lea i.e.n., in zona de cimpie locuita de thraco-geti, ca si in Dobrogea, reapare incine-ratia in necropole tumulare apartinind complexului Feri-gile-Birsesti. In gropile putin adinci de sub movile, avind ca infrastructura o cista de piatra, cenusa era depusa in urne acoperite cu capace-strachini, la care se adauga un inventar caracteristic (Birsesti, sec. VI-V i.e.n.; Enisala, sec. al IV-lea i.e.n.). Contemporane cu cele din urma sint si primele morminte de incineratie tipic dacice (Cernavoda, Murighiol, Enisala, Brailita).

Mormintele de la Doi Mai si Kallatis
Cresterea puterii politice a thraco-getilor, prin constituirea unor uniuni tribale, este marcata de aparitia marilor tumuri princiari de inhumatie (Istres, sec. al VI-lea i.e.n.; Poiana Cotofenesti, sec. V-IV i.e.n., Portile de Fier, Craiova si Baiceni, sec. al IV-lea i.e.n.) cu o infrastructura comportind un dromos, uneori o camera a ofrandelor (in care s-au gasit schelete de cai si care) si o camera mortuara. In cazul a doua morminte, de la Doi Mai si Kallatis, amindoua din secolul al IV-lea i.e.n., aceasta infrastructura este executata in tehnica elenistica din piatra fatuita. Incaperile mortuare de plan rectangular sint acoperite cu bolti semicilindrice, cele mai vechi cunoscute pe teritoriul Romaniei. In alte cazuri, peretii erau din lespezi de piatra, iar acoperirea de lemn reproducea, se pare, dispozitiile unor prototipuri de piatra (Agighiol). Alteori, la baza tumulului era asezat un ring de piatra, iar supra-structurile (peretii si bolta) erau de lemn (Peretu si Gavani, sf. sec. al IV-lea i.e.n.). In general, mormintele thraco-getice nu erau marcate decit arareori de suprastructuri monumentale de tipul statuilor - menhir, considerate a fi de influenta scytica, de felul celor gasite la Sibioara si Stupina, datind din secolul al V-lea i.e.n. Majoritatea acestor morminte nord-dunarene contineau si bogate te-zaure, marcate de o stilizare geometrica si de un simbolism mai accentuat, fata de cele gasite in tumuli sud-dunareni, puternic influentate de arta clasica si elenistica.

270

270, 271. KAZANLIK, Bulgaria, civilizatia thracica, etapa La Tene. Mormint princiar tumular (sec. IV-III i.e.n.), inrudit cu monumentele funerare egeene de tip tholos, dar de dimensiuni modeste, cuprinde o infrastructura executata din caramida nearsa compusa dintr-un spatiu tronconic acoperit cu o cupola, precedat de un dromos. Un ansamblu de fresce figurative, de factura greceasca, vizind eroizarea sefului defunct, decoreaza camera mortuara, reprezentind cea mai importanta marturie cunoscuta privind pictura clasica elena.