Patima metalului pretios a atras in Carpati aventurieri sau imparati, lasind romanilor doar legende si suferinta

Atunci cind s-a descoperit ca metalul galbui, prea moale  pentru a putea fi folosit la arme, poate fi modelat si prelucrat in minunate obiecte, aurul  a devenit blestemat. Raritatea lui l-a facut sa fie si mai apreciat, sa ajunga la mare pret, iar treptat a devenit simbolul puterii, al bogatiei, etalonul suprem a tot ceea ce ne inconjoara. Nici un alt metal nu a stirnit de-a lungul intregii istorii a omenirii atitea patimi, lacomie, pasiuni, razboaie. Desi, fizic vorbind, e vorba doar despre un metal, el este prezent de mii de ani in tot ce inseamna istorie, mit, trecut si prezent, realitate: mere din aur, oua din aur, pasari maiastre, Hoarda din aur, imparati si printi din aur, totul este poleit cu aur...
Soarta a harazit ca pe pamintul  pe care vietuim sa fie aur din belsug. Iar blestemul a cazut asupra oamenilor, vremurile fiind cu noi mai mult decit nemiloase - aurul continua sa-si treaca pe raboj victimele. Stralucirea lui infierbinta perpetuu mintile oamenilor. Si astazi, Romania este vinturata, scarpinata de cautatorii de comori, vinatorii de tezaure, oameni care viseaza la comoara lui Decebal... Oameni carora aurul le face cu ochiul.
Galbuiul material poarta in el ceva misterios. In traditia populara se spune ca, acolo unde sint ingropate comori, in Noaptea de Sinziene danseaza Ielele. Cine le vede isi pierde mintile. Scapa doar cel care le priveste printr-un ban din aur gaurit. De blestemul care insoteste orice comoara din aur nu scapa insa nimeni. Demonul aurului nu poate fi imblinzit. Intr-un fel sau altul, povestea aurului este o poveste despre nebunie. Fie ea frumoasa sau hidoasa. Niciodata simpla.

Blestemul lui Zamolxis

Muntii Apuseni  poarta de mii de ani o faima apasatoare, aceea ca printre stincile sale se ascund comori cu neputinta de masurat. Potrivit lui Herodot si lui Didor din Sicilia, aurul din Tracia a ajuns chiar pina in palatele faraonilor, iar inainte ca romanii sa fie atrasi de vraja metalului galben, in muntii dacilor au venit dupa aur grecii si fenicienii. Razboaiele cu Traian s-au soldat nu numai cu cucerirea unui important teritoriu dac, dar si cu capturarea “tezaurului” lui Decebal, o comoara unica pentru timpul acela - 165 tone de aur.
Primul care face referire la tezaurul Daciei este medicul curant al lui Traian, grecul Criton, care, in insemnarile sale, aminteste despre “o incredibila comoara” care s-ar gasi in Muntii Orastiei. Criton spune ca, dupa cucerirea Daciei, romanii au capturat o cantitate de aur de 5.000.000 de livre si una dubla de argint, ceea ce inseamna aproximativ 2.000.000 kilograme de aur si 4.000.000 kilograme de argint. Citiva dintre cercetatori au presupus ca cifra este mult exagerata, comoara lui Decebal cintarind de fapt cam a zecea parte din cantitatile prezentate de Criton, respectiv 165 de tone de aur si 300 de tone de argint. Despre aceasta “comoara” circula o legenda interesanta. Se spune ca, inainte de a muri, regele Decebal si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui cuiva de singe strain ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de o singura moneda furata! Timp de 200 de ani de la primele descoperiri consemnate, taranii din zona s-au temut cu adevarat de blestemul lui Decebal. Tot taranii sint cei care cred ca nu intimplator a fost concesionata, catre firma “Gabriel Resources”, tocmai zona aurifera Rosia Montana, aceeasi care a fost, de fapt, unul dintre obiectivele principale ale cuceririi Daciei de catre Traian.

“Muntii nostri aur poarta”

Rosia Montana a fost dintotdeauna perla industriei aurifere romanesti. Aici s-a obtinut mereu cea mai mare cantitate de aur. Datorita importantei sale, aceasta a devenit patrimoniu al imparatului atunci cind romanii au cucerit Dacia. “Alburnus Maior”, denumirea latina, este atestata documentar la 6 februarie 131, fiind astazi cea mai veche localitate cunoscuta din Romania. Aur a fost mereu din plin, iar zacamintul a fost la suprafata, asa ca Rosia a reprezentat o sursa nesecata pentru sperante de imbogatire. Legendele locului sint multe, despre localnici spunindu-se chiar ca si-au construit casele dupa modelul german, cu peretele in drum, tocmai pentru a-si zavori si mai bine secretele si bogatiile, iar despre peretii unora dintre case, unele si din secolul al XVIII-lea, se zice ca ascund comori care nu vor fi descoperite decit atunci cind vor fi darimate.

Epoca de aur, fara aur!

Cind comunistii au venit la putere, numarul muncitorilor, al cautatorilor de aur a scazut enorm. Acum, cautatorii de aur sint si ei simple legende ale locului, care prinsesera putina viata la mijlocul anilor ‘80, cind Ceausescu i-a incurajat sa se intoarca. Spera ca va duce astfel industria aurifera pe culmile cele mai inalte de progres si exploatare eficienta si ca nici un graunte de aur nu va scapa miinilor harnice ale ziditorilor comunismului romanesc. Munca nu s-a dovedit a fi nici usoara si nici plina de satisfactii, chiar daca statul le punea la dispozitie tot ceea ce aveau nevoie. Localnicii isi aduc aminte ca isi facusera atunci aparitia in zona oameni chiar din Brasov si Bucuresti, vinatori ai prafului de aur. Nu a fost ca flacara sa se reaprinda.

Aventurierii pastreaza tacerea

Acum, oricine vrea sa scormoneasca albia riului pentru o farima de aur are nevoie de o autorizatie speciala si de noroc. Oamenii ridica din umeri cind ii intrebi despre cautatorii de aur sau iti raspund ca ii gasesti in Muntii Orastiei, confundindu-i cu cei care sapa vestigiile daco-romane in cautare de comori. Hurca, dirgul, hertul si peticele de postav, “instrumentele” cu care cautatorii de aur in albia riului separau metalul pretios de pamint si apa, nu mai sint cunoscute decit pentru prea putini localnici. Cei care se mai indeletnicesc cu aceasta activitatea prefera sa pastreze tacerea pentru a nu divulga nici macar numele riurilor prin care isi cauta norocul. Se zice ca ar fi vreo trei prin toata tara.

Goana dupa aur continua

Goana dupa noul “Eldorado” a inceput in vara anului 1990  cind, o data cu libertatea, oamenii si-au adus aminte de aurul dacic. Disperata, in 1996, directoarea muzeului din Deva a intocmit un referat catre SRI pentru a trage un semnal de alarma asupra jafului. Ca un facut, in scurt timp, pe Valea Gradistei au aparut vile si masini luxoase, in curtile unor localnici altadata lipiti pamintului. Tot in 1996, Ioan Pricajcan a descoperit peste 300 de monede din aur si argint, pe care le-a vindut Muzeului National de Istorie care i-a platit un milion de lei pentru fiecare bucata. In  Occident, o casa de licitatie ar fi platit pentru o moneda aproape 2.500 de dolari. Imediat dupa descoperirea lui Pricajcan, “cautatorii de comori” au inceput sa bintuie prin Muntii Apuseni. Miza cea mare a acestora este comoara lui Decebal.
- La inceputul lui 1997, Interpolul prelua de la politia maghiara un cetatean roman cu domiciliul in orasul Orastie, care fusese arestat in Ungaria pentru ca se descoperisera asupra lui aproximativ 200 de kosoni (moneda de 9,8 grame si 24 de carate, evaluata la 10.000 de dolari).
- In decembrie 2000, politia a reusit sa prinda citiva cautatori de comori si sa confiste trei detectoare de metale si 1.700 de monede din aur. Alte 2.700 de monede din aur de tip “lisimah” au ajuns in Franta, iar politistii au retinut nu mai putin de 12 indivizi care, inarmati cu lopeti si detectoare de metale, faceau sapaturi neautorizate.
- In iulie 2001, politia l-a arestat pe Ion Macovei, in virsta de 35 de ani, fara ocupatie, din Deva, in timp ce folosea un detector de metale in zona arheologica Gradistea Muncelului.
- In august 2001, politistii hunedoreni au arestat doua persoane care furasera, de pe santierul arheologic, 83 de monede din argint. Pe linga bani, anchetatorii au mai descoperit si o fibula din bronz, doua fragmente dintr-o brosa si un ban din aur, tip koson.
- Acum un an, pe Internet, pentru 3.600 de dolari erau oferite expeditii arheologice de doua saptamini pentru descoperirea tezaurelor dacice.
- Statistica neoficiala vorbeste de o medie anuala de 4.000 de cautatori de comori, iar politia locala sustine ca stie de existenta a nu mai putin de 70 de detectoare de metale performante aflate in posesia celor care misuna prin zona, in timp ce Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva are doar un detector!
- Abia in august anul acesta guvernul a anuntat elaborarea unei legi a monumentelor. Ea prevede pentru comercializarea detectoarelor fara aviz o pedeapsa de la doi la sapte ani de inchisoare. Nedeclararea descoperirilor facute se pedepseste cu amenda.

Doua milenii de furie a aurului

La Brad exista un muzeu unic in Romania. Ceea ce localnicii si vizitatorii numesc Muzeul Aurului este de fapt o casa cu gratii verzi si paznic cu pistol la centura, citeva incaperi unde poti afla citeva dintre povestile nascute de-a lungul citorva veacuri de cautari febrile ale minereului pretios. Geologul Grigore Verdes are misiunea de a spune o poveste al carei sfirsit nu pare a fi niciodata contemporan cu omenirea - aceea a oamenilor coboriti in galerii pentru a aduce la lumina metalul pretios. “Aici, la sapte kilometri de Brad, exista o galerie sapata inca din vremea romanilor”, isi incepe povestea ghidul meu, prezentind schematic modul in care coborau pe atunci minerii in maruntaiele pamintului. Capitole intregi din aceasta poveste lipsesc din memoria muzeului ingrijit de “intreprindere”, asa cum numesc localnicii Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului “Minvest”. Nu s-au pastrat prea multe urme ale activitatii pina in secolul al XIV-lea, dar de aici sirul se reia.

De la streamp la amalgam

Mai multe poze prezinta modul in care se obtinea, cu aproape 200 de ani in urma, aurul din gramezi uriase de minereu, ce parea o simpla piatra. Minerii, tarani simpli, isi imparteau minereul scos din pamint in parti egale, iar fiecare avea acasa cite un streamp - utilaj asemanator unei mori, care se folosea de puterea apei de munte in cadere pentru a farimita minereul, urmind apoi ca oamenii sa scoata aurul prin spalarea in mai multe ape, folosindu-se principiul banal potrivit caruia greutatea acestuia l-ar fi obligat sa se depuna. “Mai tirziu se folosea amalgamarea, procedeu constind in amestecarea minereului cu mercur, care favoriza separarea grauntelor de aur”, ne lamureste ghidul. Pe o bucata de sticla sint pastrate cinci “pepite” de metal pretios, asa cum arata el abia separat de mercur prin evaporare.

Furaciuni si minuni

Mai jos, pe o alta bucata de sticla, un ghemotoc de cirpe. Grigore Verdes povesteste ca, de fapt, asa se fura aur din mina. Ghemotocul, uns cu grasime, era introdus in anus pentru a insela paznicii care ar fi putut cauta in multe parti, dar nu si acolo. O traista uscata de timp se dovedeste a fi o alta dovada a stradaniei cu care minerii incercau sa se imbogateasca inselind proprietarii exploatarilor. Traista avea un spate dublu in care s-ar fi putut strecura cite o pepita, iar in interior, alte doua buzunare ar fi putut folosi in acelasi scop. O palarie pastrata si ea intr-unul dintre rafturi pare a fi printre primele obiecte de protectie la locul de munca. Aceasta, imbibata in ulei si praf, a capatat o duritate care ar fi facut fata unor evenimente mai putin dorite.
In alte camere ale muzeului se pot vedea citeva dintre cele mai interesante bucati de minereu, unele botezate dupa lucrurile pe care le-ar reprezenta: catel, sarpe, flori, balerina etc. Unul dintre jocurile hazardului a facut ca la spargerea in doua a unei pietre sa se dezvaluie, trasata de un strat de aur, harta Romaniei intregite.

Aurul din Brad a adus capitalismul

La Brad au aparut si primele semne ale capitalismului pentru ca aici au ajuns, pe la 1885, primii investitori straini, atrasi de zacamintele de aur (investitori nemti), iar in perioada interbelica s-a nascut un adevarat model romanesc al economiei de piata. Societatea “Mica”, printre ai carei actionari
s-au numarat Octavian Goga, gen. Averescu, Iuliu Maniu sau Ioan Gigurtu - prim-ministru al Romaniei -, si-a pastrat si azi renumele pentru modul cum a inteles sa isi rasplateasca actionarii, dar si muncitorii. In anul 1937, mina de la Brad avea o productie de 3,5 tone de aur pe an, mai mare decit intreaga productie de azi a Romaniei. Actionarii de la “Mica” isi extinsesera activitatea in intreaga zona, dar avintul activitatii avea sa fie taiat de razboi. Societatea nu si-a mai revenit niciodata, iar in '48 comunistii au nationalizat toate proprietatile particularilor.

Extractia aurului nu mai este rentabila

Astazi, Romania este al saselea producator al Europei, dar la nivel mondial, cantitatile de aur pe care le mai dau tarii Apusenii, 2,5 tone/an, sint neglijabile. Africa de Sud, care este liderul mondial la acest capitol, produce anual mai mult de 300 de tone de aur. In prezent, sint active cinci zone miniere, aceleasi de citeva sute de ani: Brad, Certej, Rosia Montana, Baia de Aries si Zlatna.  Incredibil, dar industria unui adevarat simbol al bogatiei si puterii, aurul, produce acum someri, iar cheltuielile de extractie sint prea mari pentru a se mai vorbi de rentabilitate. Compania “Minvest”, care detine monopol asupra filoanelor romanesti, cel putin cele cunoscute, traieste din subventii. Activitatea ei este acum considerata neprofitabila si asta pentru ca pretul aurului a scazut la nivel mondial, iar preturile de extractie au crescut foarte mult in conditiile economiei romanesti postdecembriste. Investitii in utilaje nu s-au mai facut din anii '80, iar acum o problema o constituie chiar si costurile de reparatii si intretinere ale acestora. Si cind te gindesti ca vorbim despre AUR, miezul de legenda care a luat la propriu mintile a generatii intregi.

Miturile si legendele leaga aurul doar de nenorociri

Taranii din Viltori-Albastiu cred ca in satul lor este ingropata o comoara  si ca deasupra ei, in unele zile, se ridica o flacara. Acum mai bine de 100 de ani, un localnic a sapat vreo zece metri ca sa ajunga la comoara. “Dupa ce a scos caldarea de aur si-a dus-o in casa, a doua zi caldarea era plina de jivine, serpi, sopirle”, spun localnicii. In aceeasi zi, a ingropat-o la loc, speriat de ceea ce ar putea urma.
- Tot o comoara a cautat si fiica unui satean din satul Fenes, careia tatal ii spusese ca s-ar afla pe Dimbau, unde ungurii au ascuns aur. Tinara a angajat 20 de barbati din satul Viltori care sa sape dupa comoara, dar lucrarile s-au oprit in fata unei porti de fier, iar femeia a murit in urma unui atac de cord.
- Batrinii din Izvorul Craiului cred ca linga riu a fost ingropat un voievod intr-un sicriu din aur. In Vinerea de Pasti, deasupra Izvorului se vad flacari galbene, iar in noaptea Invierii se aud batind clopote de sub Poduri, zona din preajma Virfului Vilcoi. Locul e considerat “rau”, iar blestemele se intind peste cei care vor sa ia aurul.
- Un loc unde au ramas si azi urme de sapaturi se afla linga Padurea Magura, in apropierea centrului Zlatnei. Un localnic spune ca l-a atras focul ce se ridica deasupra unei movile. A sapat doi metri si, brusc, s-a trezit aruncat de “ceva”, la 30 de metri mai jos.
- Legenda spune ca haiducii ar fi ascuns comori de aur in Pestera Polovraci, situata in apropiere de manastirea cu acelasi nume, construita in 1645, in Cheile Oltetului. Tot o legenda sustine ca in pestera ar exista un tezaur dacic, iar disparitiile misterioase ale celor care se incumeta in burta muntelui sporesc taina. (R.N)